Epuizarea profesională reprezintă efectul incapacității îndeplinirii exigențelor de la locul de muncă a persoanelor a căror activitate este foarte solicitantă. Unii autori susțin că epuizarea duce la depersonalizare, cu toate acestea alții consideră că depersonalizarea se dezvoltă paralel cu epuizarea și au antecedente diferite. Cert este că epuizarea profesională are trei componente și anume depersonalizarea, extenuarea și reducerea realizării personale, acestea fiind implicit și efectele epuizării profesionale.
Printre profesiile identificate deosebit de stresante se enumeră și cariera didactică, care a înregistrat un grad ridicat de epuizare la persoanele de vârstă, gen, sex, statut marital și climat organizațional diferit. Atât în țara noastră cât și în altele sunt ușor vizibile trăsăturile mediului educațional, cum ar fi: problemele de disciplină, transferul involuntar, sălile de clasă supaaglomerate, hărți excesive sau lipsa lor, sălile necorespunzătoare, exigențe sau părinți nesuportivi, precum și lipsa administrării sprijinului, care reprezintă doar o parte dintre factorii de stres cu care se confruntă profesorii. De asemenea, pe lângă factorii ce țin de mediul educațional la instalarea fenomenului, intervin și factorii sociali legați de familie, dar nu în ultimul rând și cei legați de condițiile socio-economice generale ale societății.
Lecturați gratuit Factori sociali asociați fenomenului de epuizare profesională în cariera didactică, autor Gabriela Chiperi
ISBN 978-606-30-6993-2
