Eficiența educației fizice trebuie privită atât prin prisma nivelului de dezvoltare al indicilor morfologici, funcționali și ai motricității, cât și prin formarea capacităților de utilizare independentă a exercițiului fizic.
Realizarea obiectivelor privind indicii de dezvoltare fizică armonioasă, cu un nivel al calităților motrice de viteză, îndemânare, rezistență și forță, dublate de un bogat bagaj de priceperi și deprinderi motrice generale și specifice diferitelor discipline sportive, nu ating parametrii maximei realizări. În acest context, al căutării soluțiilor de sporire a eficienței procesului instructiv și de optimizare a influențelor privind capacitatea motrică a elevilor, se înscrie experimentul de față, ce pornește de la premisa că: din punct de vedere al conținutului supus instruirii și al metodologiei utilizate în privința dezvoltării motricității acestui eșalon de elevi, sunt încă rezerve de progres ce trebuie identificate, validate experimental și apoi aplicate.