2 PĂDURARU ANDREEA – SIMONA BACĂU 2026 3 CUPRINS ARGUMENT.............................................................................................................................4 Cap.I. PROFILUL PSIHOPEDAGOGIC AL COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ ........................................................................................................................5 1.1 Profilul psihologic al preșcolarului.......................................................................................6 1.1.1 Caracteristici ale proceselor cognitive..........................................................................6 1.1.2 Caracteristici ale proceselor senzoriale........................................................................8 1.1.3 Caracteristici ale proceselor afective și reglatorii.........................................................9 1.2 Specificul învățării la vârsta preșcolară................................................................................9 1.3 Strategii de predare – învățare – evaluare utilizate în grădiniță..........................................11 1.3.1 Metode de predare-învățare-evaluare.........................................................................11 1.3.2 Mijloace de învățământ...............................................................................................16 1.3.3 Forme de organizare...................................................................................................18 Cap. II. PREDAREA – ÎNVĂȚAREA – EVALUAREA NUMERAȚIEI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ......................................................................................19 2.1 Noțiunea de număr natural..................................................................................................20 2.2 Elemenente pregătitoare însușirii noțiunii de număr natural..............................................23 2.3 Aspecte metodice ale predării-învățării-evaluării numerației.............................................31 2.4 Metode didactice clasice și moderne utilizate în predarea-învățarea-evaluarea conceptului de număr natural........................................................................................................................34 2.5 Demers metodic centrat pe posibilitățile de îmbinare a metodelor în predarea-învățarea- evaluarea numerației.................................................................................................................40 CONCLUZII ȘI PROPUNERI..............................................................................................51 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................52 4 ARGUMENT Matematica a devenit în zilele noastre un instrument esențial de lucru pentru totalitatea științelor și domeniilor tehnice. Însușirea matematicii a devenit astăzi o necesitate stringentă, fiind necesar să-i acordam atenția cuvenită încă din grădiniță. Rolul cadrului didactic este acela de a-l face pe preșcolar să comunice, să știe, să se descurce în cadrul oricărei activități didactice, dar și dincolo de acestea. Fiind educatoare, dezideratul meu este să acționez asupra personalității în formare a copilului, direcționând și oferind modele, să formez competențe ce, ulterior, se vor transforma în achiziții ce îi vor ajuta în viață. La baza alegerii temei Posibilități de îmbinare a metodelor didactice în predarea- învățarea-evaluarea numerației se află o serie de motive: necesitatea însușirii corecte a numerației în învățământul preșcolar; dorința de a folosi și îmbina unele metode tradiționale și moderne, adaptate particularităților de vârstă, în cadrul activităților de predare-învățare-evaluare a numerației; stimularea interesului pentru aplicarea în practică a cunoștințelor dobândite. Capitolul întâi - Profilul psihopedagogic al copilului de vârstă preșcolară - prezintă profilul psihologic al preșcolarului, specificul învățării la vârsta preșcolară dar și strategiile de predare-învățare-evaluare utilizate. Capitolul al doilea - Predarea-învățarea-evaluarea numerației în învățățământul preșcolar - sunt prezentate și subliniate aspecte privind noțiunea de număr natural, elemente pregătitoare însușirii noțiunii de număr natural dar și metodele didactice utilizate în predarea- învățarea-evaluarea conceptului de număr natural. În cadrul activităților matematice descoperim o bună ocazie de a forma la preșcolari deprinderi utile (autoverificare, exactitate, punctualitate și motivare). O modalitate eficientă este cea a învățării folosind jocul și înglobând în activitatea de predare-învățare-evaluare atât metodele tradiționale cât și cele moderne, astfel activitățile matematice vor fi mult mai variate și atrăgătoare. Îmi propun ca în această lucrare să cercetez modul în care preșcolarii își însușesc conștient noțiunile matematice, integrând metode de predare-învățare-evaluare a numerației în cadrul activităților matematice pe care le voi desfășura. 5 CAPITOLUL I PROFILUL PSIHOPEDAGOGIC AL COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ 6 CAPIOLUL I PROFILUL PSIHOPEDAGOGIC AL COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ 1.1 Profilul psihologic al preșcolarului Perioada preșcolară prezintă caracteristici importante și progrese în dezvoltarea psihică din cauză că procesul învățării se conștientizează ca atare. Profilul psihologic, în opinia lui I. Nicola (1996) fiind o expresie cantitativ-calitativă a totalității componentelor, proceselor și însușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre acestea, caracteristice unei etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor și diferențelor de la un individ la altul. “Preșcolaritatea, stadiul care se întinde între 3 și 6-7 ani, se distinge printr-o creștere semnificativă a capacităților fizice și psihice ale copilului, făcând posibilă o echilibrare cu ambianța, în cadrul căruia –principiul realității- , cum îl numește Freud, își face tot mai mult loc și dă siguranță și reușită în adaptare. ”1 1.1.1 Caracteristicile ale proceselor cognitive Perioada preșcolară este vârsta când sunt achiziționate cele mai multe comportamente, aceasta este vârsta unde au loc numeroase, neprevăzute caracteristici. La această vârstă preșcolarul descoperă, învață că există o lume interesantă dincolo de spațiul grupei și dorește să se implice în explorarea /cunoașterea cu ajutorul educatoarei. Educatoarea are un rol foarte important în integrarea preșcolarului, aici copilul își începe dezvoltarea. Această perioadă se caracterizează “printr-o dezvoltare complexă și interesantă cu influențe asupra evoluției biopsihice ulterioare”2(Verza, E., 1993, p.47), J. Piaget denumește această perioadă: stadiu preoperațional al gândirii. Dezvoltarea psihică se realizează în stadii care însumează totalitatea modificărilor care se produc în cadrul diferitelor componente psihice și a relațiilor dintre ele, apărând astfel ca o rezultantă a interacțiunii dintre factorii interni și cei externi care se află într-o strânsă interdependență. - preșcolarul mic (3-4 ani); Perioada preșcolară poate fi împărțită astfel: - preșcolarul mijlociu (4-5ani); - preșcolarul mare (5-6 ani). Preșcolarul mic se adaptează mai greu la mediul din grădiniță fiindcă este încă dependent de membrii familiei, jocul fiind principala formă de activitate. El la această vârstă este curios, memorează relativ ușor, gândirea lui este subordonată acțiunii cu obiectele, 1 Crețu, T., Psihologia vârstelor, Iași, Editura Polirom, 2009 2 Verza, E., Psihologia vârstelor, București, Editura Hyperion, 1993 7 limbajul are caracter situativ. Preșcolarul nu este capabil să treacă de la aspecte de formă, culoare, el raportează încă evenimentele la sine, el se situează în centrul universului, nefiind capabil să distingă corect realitatea obiectivă de cea personală. Preocupările preșcolarului mijlociu sunt mai variate decât la preșcolarul mic, jocul este mai bogat în conțiunut nu se mai joacă singur ca preșcolarul mic, dezvoltarea psihică se produce într-un ritm rapid. Reacțiile emotive sunt mai controlate, este în acord cu cerințele educatoarei și ale colectivului de copii, se conturează caracterul voluntar al memoriei, imaginației, limbajului, etc. Dacă la 3 ani preșcolarul însuflețea totul la 4 ani acestă caracteristică este doar în timpul jocului. Preșcolarul mare se adaptează rapid la mediul grădiniței, jocul la vârsta aceasta rămâne activitatea dominantă alături de activitățile de învățare sistematică. La 5 ani jucăriile nu mai sunt însuflețite, dar mai apar situații când și la 6 ani unele obiecte precum telefonul sunt considerate adesea vii. Apar primele forme ale gândirii logice, copilul clasifică pe baza unor criterii, sunt utilizate unele procedee de memorare, imaginația devine mai activă, limbajul evoluează sub toate aspectele la 5 ani apare limbajul interior. În perioada preșcolară, gândirea se structurează sub formă de judecăți, raționamente, etc., ce se formulează sub influența investigației practice asupra fenomenelor din jur, prin intermediul operațiilor de analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, comparare. Preșcolaritatea este considerată ca o “perioadă de organizare și pregătire a dezvoltării gândirii” 3. Se trece de la gândirea intuitivă (preoperatorie), caracterizată prin simple tatonări efectuate exclusiv pe planul realității intuitive, cu obiecte și fenomene reale, la gândirea operatorie care permite depășirea intuiții și operarea cu reprezentări mintale. Operațiile concrete se sprijină pe acțiunea practică cu obiecte și fenomenele realității. Preșcolarul poate efectua operații de gândire numai în măsura în care dispune de un sprijin obiectual. Operațiile acum sunt cele de seriere, clasificare, etc. pot fi efectuate doar cu ajutorul materialului concret, înlocuirea lui cu expresii verbale depășește capacitatea sa operatorie. Operațiile gândirii sunt prezente dacă sunt susținute de percepții. Analiza și sinteza însușirilor obiectului este realizată de preșcolar prin percepție vizuală și tactilă. Copilul este în stare să se detașeze și să indentifice un obiect pe fondul altor obiecte, să descompună mental însușirile obiectului analizat (analiza) și să-l recompună potrivit cu raporturile părților componente ale acestuia (sinteza). El învață să examineze obiectele, operând cu diverse criterii- al formei, culorii, mărimii, suprafeței, volumului, numărului, învață să observe raporturile spațial poziționale ale obiectelor așezate în ordine crescătoare/descrescătoare a șirului numeric. 3 Dumitriu, Gh., și colaboratorii, Psihopedagogie, Bacău, Editura Alma Mater, 2002 8 În strânsă legătură cu evolția gândirii, evoluează și limbajul, aceste două procese aflându-se în strânsă unitate și intercondiționare. Limbajul este activitatea specific umană care constă în folosirea limbii în procesul de comunicare și gândire, După opinia autorului U. Șchiopu, în perioada preșcolară, limbajul “devine un instrument activ și deosebit de complex al relațiilor copilului cu cei din jurul său, și, în același timp, un instrument de organizare a activității psihice. ”4. Limbajul înregistrează progrese rapide sub toate aspectele, el se îmbogățește sub raport cantitativ, iar diferența dintre vocabularul activ și pasiv se micșorează. Ca urmare a dezvoltării gândirii preșcolarului și a limbajului, memoria acestuia înregistrează o trecere de la forme inferioare la altele superioare, se dezvoltă memoria voluntară (intenționată) și apare și memorarea logică. 1.1.2 Caracteristici ale proceselor senzoriale Procesele senzoriale se dezvoltă în strânsă legătură cu procesul de creștere, cu schimbările care apar în cadrul activităților dar și datorită mediului fizic și social al copilului. Prin intermediul senzațiilor, preșcolarul colectează informații despre însușirile obiectelor și fenomenelor. Sensibilitatea auditivă și vizuală au cea mai mare pondere, cea auditivă de două ori mai fină. S -a constatat că preșcolarii de 3-4 ani diferențiază și denumesc culorile primare, iar la vârsta de 5-6 ani le definesc și pe cele intermediare. Se dezvoltă și sensibilitatea tactilă în strânsă legătură cu cea chinestezică prin contactul cu obiectele, dar este totuși subordonată văzului și auzului. Se dezvoltă și sensibilitatea olfactivă și cea gustativă dar nu în aceeași măsură cu cea vizuală și auditivă. Dumitriu (2010) afirmă c ă în perioada preșcolară, percepțiile se vor desprinde treptat de particularitățile concrete și de semnificațiile afective ale situațiilor, centrându-se mai mult pe obiect, pe caracteristicile lui reale. Se realizează trecerea de la percepția spontană la percepția organizată, organizându-se și perfecționându-se percepția spațiului, a mișcării și a timpului. Copilul, treptat poate percepe succesiune în timp a unor evenimente și durata acestora, un rol important îl au acțiunile practice, jocurile organizate dar și programul activităților instructiv-educative din grădiniță. Un rol important pentru dezvoltarea percepțiilor dar și al activării reprezentărilor poate fi atribuit jocului, astfel prin joc se solicită și se antrenează rapiditatea, coordonarea, echilibrul, evaluarea spațialității, abilitatea de a-și folosi unele părții ale corpului, deasemenea jocul solicită și cordonarea oculo-motorie, cordonarea audio-motorie (reacție la semnalele sonore). Reprezentările au un caracter intuitiv, situativ fiind încărcate de elemente concrete particulare. Prin intermediul reprezentărilor se organizează experiența și se dezvoltă înțelegerea concretă a 4 Șchiopu, U., Psihologia copilului, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1967 9 aspectelor realității obiective. Formarea reprezentărilor la preșcolari nu este o simplă întipărire a imaginii, ci este un proces complex în care, un rol important îl are cuvântul. Denumirea unui obiect ajută la desprinderea lui din toate celelalte obiecte, iar denumirea unei însușiri a obiectului ajută la desprinderea ei din celelalte însușiri, cuvântul ajută la sintetizarea însuțirilor comune. 1.1.3 Caracteristici ale proceselor afective și reglatorii Un rol deosebit în activitatea copilului îl are atenția care orientează, focalizează și concentrează energia psihică în vederea optimizării reflectării. Cresc stabilitatea, volumul și concentrarea atenției. Datorită organizării voinței apare ca formă superioară atenția voluntară, destul de obositoare la acestă vârstă. Stările motivaționale intense, trăirile afective plăcute declanșează atenția involuntară și o susțin pe cea voluntară. Satisfacerea trebuințelor, dorințelor copilului este asociată cu stări pozitive, în timp ce contrazicerea lor determină stări de nemulțumire. Preșcolarul mic este instabil, plânge râzând și trece de la o dispoziție la alta. La preșcolari sunt prezente următoarele stări afective: de vinovăție (3 ani); de mândrie (4 ani); de pudoare ( 3-4 ani). Motivația prezintă o structură destul de simplă, având caracter predominant afectiv. Voința este în curs de organizare, deoarece dezvoltarea ei este un proces foarte complex și de lungă durată. Cunoașterea profilului psihologic al perioadei preșcolare reprezintă un model important nu numai pentru a evalua nivelul de dezvoltare, pentru a înțelege universul psihointelectual, socioafectiv și comportamental al copilului preșcolar, dar și din perspectiva optimizării strategiilor practice de acțiune eficientă la această vârstă. 1.2 Specificul învățării la vârsta preșcolară Preșcolarul reprezintă o personalitate în devenire, un viitor adult, de aceea el trebuie cunoscut și educat în consecință, mai ales trebuie să fie stimulat și sprijinit prin educație să- și dezvolte potențialul bio-psihic, să dobândească competențe și să-și formeze aptitudini care să- i servească integrării școlare și apoi profesionale și sociale. Educația preșcolară instituționalizată contribuie alături de cea din familie la sedimentarea primei trepte a personalității. Grădinița de copii, educatoarea au menirea să creeze un cadru optim de pregătire a copilului pentru școală și viață. Educația preșcolară, după opinia autoarei 10 Voiculescu, E 5., nu se reduce la pregătire intelectuală, ci reprezintă educația simțurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de sine, a voinței, a creativității și autonomiei personale, a atitudinii pozitive față de semeni și de mediul ambiant. Fiind prima etapă a sistemului de învățământ, grădinița de copii are o foarte mare importanță în formarea personalității, fiind considerată baza piramidei. Scopul educației preșcolare este de întregire și de accelerare a formarii unor capacități ce conturează personalitatea, în raport cu specificul vârstei cronologice și individuale astfel se urmărește deschiderea orizontului cultural și pregătirea copilului pentru școală. Sarcinile formării cognitive în învățământul preșcolar pot fi rezumate astfel, după opinia autoarei Voiculescu, E, pag.15: deschiderea perspectivei copilului pentru cunoașterea (concret –intuitivă) a realității ( cu care intră în contact) prin joc; lărgirea cunoașterii prin sporirea posibilității de reflectare la nivelul percepțiilor și a reprezentărilor; stimularea curiozității; formarea primelor deprinderi de muncă intelectuală. Cred că printr-o instrucție și educație adecvată, copilul preșcolar capătă informații suficiente (pentru vârsta sa) despre mediul înconjurător, despre obiecte, poate opera cu muțimi de obiecte, începe să se exprime corect, își formează priceperea de a observa, începe să socializeze din ce în ce mai mult, jocul lui capătă un nou sens, etc. Acest proces al înțelegerii este condiționat de participarea activă a preșcolarului în procesul cunoașterii, prin stimularea lui la descoperirea noului și prin problematizare, condiția de bază fiind ca jocul să rămână activitatea dominantă chiar dacă pe parcursul preșcolarității sarcinile educației devin tot mai complexe. Astfel prin activități dirijate și la liberă alegere educatoarea organizează, sistematizează și completază informațiile pe care le dețin la intrarea în grădiniță copiii, pregătindu-i astfel pentru școală. Consider că rolul de conducător al educatoarei este hotărâtor în dezvoltarea inteligenței copiilor, mai ales că educatoarea programează și organizează jocurile copiilor (dacă în grupa mică jocul este liber, mai puțin direcționat, spre grupa mare jocurile conțin sarcini ce permit copilului să se apropie de activitatea școlară. Învățarea ca activitate cu caracter de muncă, nu este specifică vârstei preșcolare, ea devenind predominantă odată cu debutul în școlaritate. Pregătirea pentru acest debut implică formarea unor deprinderi esențiale de muncă intelectuală, aceste deprinderi de muncă intelectuală, constau în învățarea gradată, copilul mai întâi trebuie să observe, să memoreze, 5 Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, București, Editura Aramis, 2003 Next >