1 2 Cuprins 3 Argument Bun venit într-o etapă fundamentală a formării voastre intelectuale și culturale! Clasa a IX- a marchează începutul unui parcurs de liceu conceput nu doar ca un studiu al limbii și literaturii române, ci ca un spațiu de reflecție asupra omului, a societății și a lumii din jur. Acest material didactic este structurat în deplin acord cu noua programă școlară, punând accent pe dezvoltarea unor competențe-cheie esențiale: comunicarea, sensibilizarea culturală și gândirea critică. Dacă programa oferă cadrul teoretic și obiectivele de atins, acest material reprezintă instrumentul prin care teoria devine experiență de învățare activă. Ce vă propunem prin acest suport de curs? • O călătorie diacronică: Vom porni de la „Rădăcini” — explorând Mitul, Renașterea și Umanismul — pentru a înțelege cum s-a format conștiința noastră identitară. • Analiza evoluției: Vom urmări drumul parcurs de cultura română de la „zodia” manuscriselor religioase către primele imagini literare memorabile și, mai apoi, către rigoarea marilor clasici sub egida „Junimii”. • Conexiuni transnaționale: Literatura română nu este studiată izolat, ci în context european, evidențiind modul în care fenomene precum Iluminismul sau Realismul au modelat mentalitățile colective. • Laboratorul de limbă: Ne propunem să transformăm studiul limbii române într-un exercițiu practic de comunicare, urmărind evoluția limbii standard și adaptarea ei la situații diverse de comunicare orală și scrisă. Prezenta lucrare este proiectată pentru a fi un partener de dialog. Prin fișele de lucru, testele de evaluare și proiectele propuse (precum „Oameni ai timpului lor” sau ,,Arhivele vii”), veți fi încurajați să deveniți actori autonomi ai propriei învățări. Vă invităm, așadar, să folosiți această lucrare nu doar pentru a rezolva exerciții, ci ca pe o oglindă în care să descoperiți, prin literatură, complexitatea spiritului uman. Mult succes! Notă: Temele și conținuturile cuprinse în acest material sunt în conformitate cu Programa școlară pentru disciplina LIMBA și LITERATURA ROMÂNĂ, clasa a IX-a, trunchi comun (TC), filiera TEORETICĂ, profil REAL, filiera TEHNOLOGICĂ, filiera VOCAȚIONALĂ, cu excepția profilului PEDAGOGIC, aprobată prin Ordinul de ministru nr. 6.930/2025. 4 COMPETENȚE SPECIFICE ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE 1. Receptarea formelor literare în dinamica lor, din perspectivă estetică și identitară, pentru sensibilizare și exprimare culturală 1.1. Identificarea constantelor tematice și a dominantelor expresive în reprezentările epocii pentru a evidenția diversitatea și evoluția formelor literare – selectarea și evidențierea fragmentelor dintr-un text literar care ilustrează trăsături ale identității individuale sau colective (portrete, simboluri, motive culturale etc.) – realizarea unui jurnal de lectură care inventariază teme, motive, simboluri recurente etc. (modele comportamentale, valori etice, idei morale etc.), identificate în tipuri variate de texte – identificarea dominantelor tematice ale unei epoci, reflectate în producții literare și artistice – prezentarea unei personalități prin raportare la diverse surse istorice, literare, culturale etc. – compararea unei secvențe de text cu o creație vizuală/plastică/muzicală, aparținând aceleiași perioade, pentru a evidenția reprezentarea aspectelor realității în medii artistice diferite – explicarea modurilor de reprezentare a identității individuale în tipuri variate de texte, prin realizarea unor hărți conceptuale care sintetizează teme și trăsături caracteristice ale personajelor (mentalitate, comportament, limbaj, vestimentație etc.) – vizionarea unor filme artistice sau documentare, pentru a identifica formele de reprezentare contemporană a unei epoci istorice – elaborarea, pe baza unor surse recomandate de către profesor, a unui proiect de grup despre reprezentarea unei teme (iubirea, timpul, natura, destinul etc.) în limbaje artistice diferite (literatură, muzică, pictură, sculptură, cinematografie), pentru a demonstra înțelegerea unei realități istorice 1.2. Utilizarea unor modalități variate de analiză a textelor pentru susținerea opiniilor critice – exerciții de analiză a unui text literar pentru a identifica elementele care construiesc semnificația (titlu, temă, motiv, simbol central, incipit, final, registru stilistic, secvențe, relații de simetrie sau de opoziție etc.) – elaborarea unei fișe de observație pentru identificarea elementelor de construcție a textului care contribuie la crearea atmosferei epocii (detalii, imagini, portrete etc.) – analiza comparativă a unui text literar și a unei adaptări multimedia (ilustrație, scurtmetraj, animație etc.) pentru a înțelege cum se transpune aceeași idee în mod simbolic și expresiv în limbaje artistice diferite 1.3. Valorificarea unor modalități diverse de interpretare (contextuală, tematică, stilistică etc.) pentru evidențierea sensurilor plurale ale textului – realizarea unui jurnal de lectură care inventariază teme, motive, simboluri recurente etc. (modele comportamentale, valori etice, idei morale etc.), identificate în tipuri variate de texte – redactarea unor texte care să reflecte modul în care mijloacele de expresie contribuie la construcția temei și a sensului (Ce idee despre om transmite acest text? Ce valori se pot recunoaște? etc.) – elaborarea unui jurnal de reflecție, în baza unor reacții personale generate de lectura diferitelor tipuri de texte, urmat de un focus- grup – crearea unei prezentări multimedia, sub forma unui produs digital (poster, material video etc.), pentru a expune propria interpretare a unui tip de text studiat 2. Integrarea fenomenelor literare românești în contexte socioculturale transnaționale pentru dezvoltarea reflexivității și a gândirii critice 5 2.1. Identificarea unor trăsături ale epocilor culturale românești, prin raportare la contexte socioculturale transnaționale, din perspectiva diferențelor specifice – exerciții de analiză a unor tipuri variate de texte pentru a identifica atitudinile și valorile specifice . Integrarea fenomenelor literare românești în contexte socioculturale transnaționale pentru dezvoltarea reflexivității și a gândirii critice unei epoci literare/culturale – crearea unui inventar/breviar de termeni-cheie care exprimă valori, atitudini, trăsături identitare etc. în variatele tipuri de texte analizate – exerciții de comparare a două sau mai multe texte reprezentative pentru o epocă literară sau aparținând unor epoci diferite, pentru a înțelege elementele definitorii (context, mentalitate, imagine asupra omului, limbaj etc.) – exerciții de identificare a unor trăsături specifice unei forme literare din epoca studiată, în context românesc și universal – elaborarea unor hărți conceptuale care să integreze principalele trăsături ale unei epoci culturale, pe baza unor texte, imagini și fragmente audio/video – realizarea unui colaj tematic/portofoliu (digital sau pe suport fizic) care surprinde principalele idei, valori, credințe ale unei epoci literare/culturale prin includerea unor imagini și citate – exerciții de reconstituire a profilului „omului epocii” pe baza unor trăsături identificate în textele studiate 2.2. Compararea formelor de reprezentare artistică și de expresie literară din epoci culturale diferite pentru a le evidenția dinamica – realizarea unor tabele comparative între creații literare din epoci diferite, identificând teme comune și diferențe de viziune și de stil – realizarea unei cercetări/investigații care să ilustreze variate reprezentări ale alterității în texte din epoci diferite – elaborarea unei cronologii susținute cu exemple din diferite texte literare, nonliterare sau de graniță, aparținând epocilor comparate, pentru a evidenția evoluția stilistică, tematică și de viziune, cu menționarea corectă a surselor utilizate – exerciții de interpretare a unor fragmente din texte din epoci diferite, pentru a evidenția specificul unor reprezentări sociale/culturale – analiza comparativă a unor tipuri de texte (narative, descriptive, explicative, informative, argumentative etc.), pentru a identifica trăsături definitorii ale epocii 3. Valorificarea resurselor limbii și a variației formelor ei pentru producerea și receptarea de mesaje orale și scrise, conform normelor limbii standard și adecvate situației de comunicare 3.1. Identificarea formelor de variație lingvistică istorică și regională, în scopul adecvării comunicării la context și la interlocutor – identificarea abaterilor de la normă în conversații cotidiene sau în forme de comunicare media – consultarea variantelor digitale ale unor dicționare, pentru monitorizarea propriei exprimări, în scopul însușirii normei academice – stabilirea etimologiei unor cuvinte, în funcție de tipul de împrumut lexical (vechi sau neologic), prin recurs la dicționare, consultate în variantă clasică sau digitală – rescrierea unor enunțuri/texte scurte din limba veche prin utilizarea unor sinonime (neologice) din limba standard – exerciții de identificare a schimbărilor de sens sau de formă ale unor cuvinte de-a lungul timpului – identificarea unor prejudecăți și a unor stereotipuri față de graiuri și dialecte, în diverse situații de comunicare 3.2. Analiza fenomenelor lingvistice în diferite contexte pentru dezvoltarea propriilor practici de comunicare – analiza structurii enunțurilor, prin identificarea raportului sintactic în diferite forme de comunicare scrisă – exerciții de identificare a sensurilor unui cuvânt prin raportare la context – analiza modului în care topica influențează sensul unui enunț, prin rescrierea unor enunțuri simple sau complexe (propoziții sau fraze) – revizuirea unui text, de dimensiuni variabile, prin analiza utilizării adecvate a raporturilor . Valorificarea resurselor limbii și a variației formelor ei pentru producerea și receptarea de mesaje orale și scrise, conform normelor limbii standard și adecvate situației de comunicare sintactice: propoziție – frază – enunț – identificarea elementelor de coerență în diverse forme de comunicare scrisă . 6 3.3. Utilizarea normelor limbii standard pentru a recepta și pentru a produce mesaje și forme de comunicare scrisă și orală adecvate la context – rescrierea unui text prin modificarea topicii, urmată de analiza efectelor stilistice și semantice obținute – elaborarea unui răspuns critic sub forma unui e-mail – redactarea unei postări dintr-un jurnal digital, urmărind coeziunea și coerența textului – formularea, sub forma unei activități de grup, a unor răspunsuri critice pe o temă dată și compararea acestora pentru identificarea diferitelor perspective interpretative – planificarea și susținerea unei prezentări orale scurte pe o temă dată, pornind de la textele literare studiate – transformarea unui text scris în discurs oral, dezvoltând abilități de adaptare la discursul oral a structurilor sintactice din limba scrisă – completarea unei fișe de (auto)evaluare pe baza unor criterii privind dicția, intonația, claritatea, coerența și coeziunea mesajului. 7 CAPITOLUL 1: Forme literare incipiente. Umanismul Suport teoretic: Omul ca măsură a tuturor lucrurilor În secolele XVI-XVII, cultura română iese din "zodia" manuscriselor religioase și descoperă conștiința latinității. • Umanismul: Curent cultural care pune omul în centru, valorificând antichitatea greco- latină. • Concepte-cheie: Cronică, letopiseț, portret literar, conștiința identitară. • Repere: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. „Omul este măsura tuturor lucrurilor.” (Protagoras) Concept și context european Umanismul este mișcarea culturală și spirituală apărută în perioada Renașterii (sec. XIV-XVI în Europa), care pune în centrul preocupărilor Omul, demnitatea și valorile acestuia. • Antropocentrism: Trecerea de la viziunea teocentrică (Dumnezeu în centru) la cea antropocentrică (Omul în centru). • Modelul clasicității: Redescoperirea valorilor antichității greco-latine: echilibrul, rațiunea și armonia. • Idealul uman: „Omul universal” (L’uomo universale) – instruit, critic, preocupat de arte și științe. Umanismul în spațiul românesc (sec. XVI – XVIII) În cultura română, Umanismul se manifestă prin apariția primelor instituții ale scrisului, circulația tipăriturilor și a traducerilor. • Conștiința latinității: Ideea fundamentală a originii comune a românilor, a unității de neam și a latinității limbii. • Rolul istoriei: Istoria nu mai este doar o listă de evenimente, ci devine un spațiu de reflecție asupra identității. • Limbajul: Se face trecerea de la limbile de cult (slavona) la limba română în scrierile istorice și religioase. Reprezentanți și forme literare Autor Operă / Contribuție Concept-cheie Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei Fondatorul portretului literar în cronica românească. 8 Autor Operă / Contribuție Concept-cheie Miron Costin De neamul moldovenilor Argumentarea științifică a originilor latine. Ion Neculce O samă de cuvinte Arta narativă și valorificarea legendei populare. Dimitrie Cantemir Descriptio Moldaviae Umanist de talie europeană, membru al Academiei din Berlin. Concepte de analiză Pentru a analiza un text umanist, urmărește: 1. Identitatea individuală/colectivă: Cum sunt portretizați domnitorii sau poporul? 2. Cronica: Specie a literaturii vechi care prezintă evenimentele istorice în ordine cronologică. 3. Portretul literar: Tehnica de a evidenția trăsături morale prin fapte sau detalii fizice (ex. portretul lui Ștefan cel Mare). Dezvoltarea subiectului: Conceptul de Umanism reprezintă nucleul ideologic al Renașterii, marcând o ruptură radicală față de mentalitatea medievală. Dacă în Evul Mediu întreaga existență era subordonată divinității (teocentrism), Umanismul plasează individul în centrul universului (antropocentrism), valorizându-i rațiunea, libertatea și potențialul creativ. Fundamentele filosofice și modelul clasic Umanismul nu a apărut într-un vid, ci a fost rezultatul redescoperirii textelor antichității greco- latine. Cărturarii au căutat în filosofii precum Platon sau Aristotel un model de echilibru și armonie. • Omul universal (L’uomo universale): Idealul umanist nu este specialistul îngust, ci spiritul enciclopedic, care stăpânește artele, științele, limbile clasice și exercițiul fizic. • Demnitatea umană: Se trece de la ideea omului ca ființă păcătoasă la cea a omului capabil să-și modeleze propriul destin prin educație și cultură. Pilonii Umanismului românesc În spațiul românesc, Umanismul a avut o funcție civică și patriotică, fiind strâns legat de afirmarea identității naționale în fața influențelor străine. • Conștiința latinității: Aceasta nu a fost doar o observație lingvistică, ci o armă politică. Demonstrarea originii romane (prin argumente filologice și istorice aduse de Miron Costin) oferea românilor un statut de noblețe istorică în Europa. • Umanismul creștin: Spre deosebire de cel occidental, care a alunecat uneori spre secularizare, umanismul românesc a păstrat o legătură strânsă cu spiritualitatea, dar a adus religia mai aproape de înțelegerea poporului prin traducerea cărților sfinte în limba română. 9 Evoluția formelor literare Trecerea de la textul religios la cel istoric a marcat nașterea literaturii noastre: 1. Letopisețul: Devine prima formă de narațiune istorică organizată, unde autorul (cronicarul) începe să-și exprime propriile opinii și sentimente (subiectivitatea scriitorului). 2. Portretul literar: Introducerea caracterizării personajelor istorice (precum celebra descriere a lui Ștefan cel Mare: "mânios și degrabă a vărsa sânge nevinovat") reprezintă primii pași către proza de tip artistic. Dimitrie Cantemir Figura lui Dimitrie Cantemir reprezintă punctul culminant al umanismului românesc, fiind primul cărturar autohton care a atins o recunoaștere europeană deplină, integrându- se perfect în circuitul valorilor universale ale vremii. Spre deosebire de cronicarii care l-au precedat, Cantemir nu este doar un narator al istoriei, ci un spirit enciclopedic ( L’uomo universale ), stăpânind discipline diverse: de la istorie și geografie, la muzicologie, filosofie și teologie. Recunoașterea internațională: Academia din Berlin În anul 1714, la propunerea filosofului Leibniz, Dimitrie Cantemir este ales membru al Academiei de Științe din Berlin. Această onoare nu a fost doar una formală, ci a venit ca recunoaștere a vastității operei sale scrise în limba latină (limba savantă a Europei), facilitând dialogul cultural dintre Orient și Occident. Capodoperele umaniste Două dintre lucrările sale fundamentale demonstrează rigoarea sa științifică și viziunea umanistă: • Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei): Scrisă la cererea Academiei din Berlin, este prima monografie completă a țării. Cantemir analizează geografia, organizarea politică, dar și etnografia (tradiții, superstiții), aplicând o metodă de cercetare obiectivă, specifică spiritului critic umanist. • Incrementa atque Decrementa Aulae Othomanicae (Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane): Această operă l-a consacrat definitiv în Europa. A fost prima istorie critică a Imperiului Otoman, tradusă rapid în engleză, franceză și germană, rămânând timp de un secol lucrarea de referință pentru toți diplomații și istoricii occidentali. Concepte-cheie în opera sa Cantemir rafinează conceptele umaniste anterioare și adaugă elemente de pre- iluminism: • Raționalismul: Interpretarea istoriei nu se mai face prin prisma "voinței divine" absolute, ci prin analiza cauzelor politice și sociale (conceptul de "noroc" sau "soartă" a imperiilor). • Unitatea de neam: El merge mai departe decât cronicarii, afirmând nu doar originea latină, ci și continuitatea neîntreruptă a românilor în toate cele trei țări românești. Next >