1 CANDREA ANTONETA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ GHID METODOLOGIC PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ANTONETA CANDREA GHID METODOLOGIC PENTRU DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ METODE ȘI PROCEDEE DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI ELEVILOR PRIN ACTIVITĂȚILE DISCIPLINEI LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2026 3 CUPRINS Argument…………………………………………………………………………………… 4 Comunicarea. Importanța comunicării orale şi scrise a elevilor din ciclul primar………… 5 8 Metoda și procedeul didactic. Definiție și clasificare……………………………………… 10 Metode tradiționale şi procedee utilizate în dezvoltarea vocabularului elevilor din învățământul primar………………………………………………………………………… 11 Metodele didactice alese în vederea înţelegerii sensului cuvintelor………………………… 13 Metode moderne folosite în dezvoltarea vocabularului școlarilor din ciclul primar………... 17 Predarea şi consolidarea noţiunilor de lexic prin exerciții specifice utilizate în învățământul primar…............................................................................................ 25 Exerciţii de recunoaştere…………………………………………………………………….. 25 Exerciţii de completare……………………………………………………………………… 28 Exerciţii de înlocuire………………………………………………........................................ 29 Exerciţii de creativitate……………………………………………………………………… 30 Jocul didactic. Jocuri pentru îmbogăţirea vocabularului…………………………………….. 32 Jocuri pentru precizarea vocabularului……………………………………………………… 34 Jocuri pentru nuanţarea vocabularului……………………………………………………… 35 Bibliografie.............................................................................................................................. 37 4 ARGUMENT În orice domeniu de activitate, succesul este stabilit de măsura în care omul posedă capacitatea de a capta informațiile, de a le prelucra și de a le comunica. Viața în comunitate necesită ca fiecare membru să fie apt să se înțeleagă unul pe altul și să se facă înțeles. Lucrarea debutează cu aspecte metodologice privind importanța comunicării orale şi scrise care este în strânsă legătură De asemenea, am definit metoda și procedeul didactic, am clasificat metodele tradiționale şi moderne, procedeele utilizate în dezvoltarea lexicului, am evidențiat metodele didactice alese în vederea înţelegerii sensului cuvintelor, făcând referire la valenţele cognitive ale textelor din manualele alternative de limba și literatura română, metodele tradiţionale şi moderne adecvate în predarea noţiunilor de vocabular și modalităţile de evaluare. Am prezentat caracteristici metodice legate de predarea şi consolidarea noţiunilor de lexic prin exerciții specifice folosite în învățământul primar. Astfel de exerciții au fost clasificate: exerciţii de recunoaştere, de completare, de înlocuire și de creativitate, exemplificând la fiecare tip sarcini de lucru. Un rol deosebit îl constituie jocul didactic aplicat la clasă, având rolul dezvoltării limbajului copiilor, prezentarea cuprinzând modalităţi ilustrate pe tema îmbogățirii și nuanțării vocabularului acestora. Lucrarea metodică reprezintă un îndrumător privind utilizarea unor strategii didactice specifice vârstei şcolare mici, o sursă de inspirație în conceperea scenariului didactic pentru însuşirea noţiunilor de limbă, cu scopul dezvoltării lexicului și cultivării expresivităţii elevilor în comunicarea orală şi scrisă. Autoarea5 Comunicarea. Importanța comunicării orale şi scrise a elevilor din ciclul primar Studiul limbii și literaturii române se realizează prin centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii de folosire a limbii în contexte concrete de comunicare orală, dar și scrisă a elevilor. Noul model al studierii acestui obiect presupune dezvoltarea integrală a unor capacităţi, pentru a argumenta aşezarea lor în faţa informaţionalului, ca mijloc de realizare şi a componentei informative a procesului didactic. Curriculumul elimină împărţirea disciplinei limba şi literatura română în citire, lectură şi comunicare şi propune acest model comunicativ-funcţional, ce presupune dezvoltarea capacităţilor de receptare şi comunicare orală, de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. Se reduce numărul de lecţii de transmitere de cunoştinţe în favoarea celor de formare de priceperi şi deprinderi, iar elevii nu mai percep lecţiile de limbă ca pe lecţii în care învaţă doar multe reguli, definiţii, norme, iar pe cele de literatură ca pe lecţii de memorare a comentariilor altora referitoare la textul literar. Modelul comunicativ-funcţional, ca factor integrator, îi ajută să utilizeze cunoştinţele de limbă în aprecierea textului literar, să folosească în exprimare diferite cuvinte, structuri sau comentarii orale sau scrise. Astfel de abordare contribuie mai mult la motivarea lor pentru învăţarea disciplinei. Realizarea obiectivelor programei şcolare la limba şi literatura română necesită predarea integrată, ceea ce presupune dezvăluirea întregii palete de semnificaţii şi valenţe aplicative ale limbii române şi formarea schemelor gândirii analogico-deductive şi probabilistice. La clasa I predarea integrată înseamnă desfăşurarea în aceeaşi lecţie a activităţii de scriere, citire şi comunicare, în funcţie de necesarul comunicării eficiente între copii şi învăţător, iar la clasele II-IV, planificarea se va face pe unităţi de învăţare în care demersul se centrează pe realizarea obiectivelor de referinţă şi a conţinuturilor prevăzute în programă, pe baza unor texte-suport din manual, fără compartimentarea tradiţională, citire, gramatică etc. Termenul de predare integrată a fost recent introdus de către ştiinţele educaţiei, ca urmare a creşterii volumului de informaţie, cu scopul de a sparge graniţele dintre ştiinţe şi domenii, prin impunerea unui mod de gândire numit sistemic-integrativ şi analogico-6 probabilistic. Modelul operaţional-strategic cuprinde: - planificarea anuală şi calendaristică (curentă); - proiectarea didactică; - evaluarea. Libertatea cadrului didactic de a alege şi organiza unele activităţi de învăţare nu exclude exercitarea funcţiilor de planificare, organizare, proiectare, desfăşurare, evaluare şi autoevaluare ale cadrului didactic. În actul comunicării nu se face distincţie între domenii, toate contribuind, într-o anumită măsură la construcţia şi realizarea comunicării. Între ele există o strânsă interdependenţă, condiţionându-se reciproc, dând caracterul de sistem al limbii române. Compartimentarea acestor domenii este necesară pentru studierea aprofundată a limbii române pe niveluri (nivelul fonetico-fonologic, nivelul lexical, nivelul gramatical, ortografia şi ortoepia, punctuaţia) de către specialişti sau de către viitorii specialişti. Pentru școlari, noul model se supune, în primul rând, logicii învăţării şi nu neapărat logicii ştiinţifice a domeniului căruia îi aparţine, ştiinţa limbii. Şcoala va acţiona pentru a face din limba română un instrument din ce în ce mai precis, mai concret şi mai expresiv în serviciul gândirii şi al comunicării. În acelaşi timp, elevul va fi condus să înţeleagă faptul că limba nu este numai un mijloc de comunicare, ci este şi purtătoarea unei culturi. Realizarea noului model comunicativ-funcţional este posibilă prin curriculum implementat. Acesta reprezintă conţinutul disciplinei aşa cum este el interpretat de învăţător şi făcut accesibil copiilor. O noutate a curriculumului actual, indiferent de disciplina de învăţământ, o constituie faptul că profesorul în învățământul primar are libertatea de alegere şi organizare a unor activităţi de învăţare, considerate a fi cele mai adecvate realizării obiectivelor propuse, poate decide cu privire la succesiunea convenabilă a temelor, acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. De asemenea, cadrul didactic trebuie să-şi reactualizeze şi să-şi completeze informaţiile de natură psihopedagogică, în aşa fel încât orice secvenţă didactică proiectată și realizată să constituie un răspuns la întrebarea: La ce foloseşte ea în dezvoltarea personalităţii elevului? Evoluţia stadială a inteligenţei, calităţile şi operaţiile gândirii, procesele psihice fundamentale, gradul lor de dezvoltare la vârsta şcolarului din clasele pregătitoare-IV trebuie 7 stăpânite de orice învăţător. În funcţie de toate acestea, el va putea concepe şi realiza noul model operaţional-strategic. Organizarea reprezintă acţiunea complexă de asigurare ordonată, disciplinată, coerentă şi eficientă a activităţilor didactice, a forţelor şi mijloacelor umane şi materiale necesare punerii în operă a componentelor esenţiale ale procesului de învăţământ- obiectivele, conţinuturile, strategiile didactice, evaluarea şi îndeosebi formele de activitate didactică. Proiectarea reprezintă acţiunea complexă de concepere anticipată, într-o viziune sistemică, a activităţilor didactice, în funcţie de care vor fi îndeplinite un nivel ridicat de competenţă şi eficienţă între componentele procesului de învăţământ. Repartizarea materiei pe ani de studiu şi pe discipline de învăţământ impune planificarea riguroasă a activităţii didactice, astfel încât la sfârşitul unui an şcolar să fie realizate integral obiectivele de referinţă şi, implicit, parcurse conţinuturile învăţării. Pentru realizarea corespunzătoare a planificărilor individuale, învăţătorul trebuie să ţină cont de următoarele cerinţe: ✓ să cunoască bine curriculumul de limba română; ✓ să opteze din timp pentru tipul de curriculum: curriculum nucleu, aprofundat, curriculum extins, stabilind în funcţie de acesta, numărul de ore săptămânal alocat disciplinei limba şi literatura română; ✓ să studieze manualul alternativ pentru care a optat; ✓ să reactualizeze/completeze recomandările metodice; ✓ să stabilească ordinea distribuirii calendaristice a lecţiilor. Având în vedere realitatea că orice om se exprimă în manieră globală, fără să facă diferenţieri conştientizate în ce priveşte fonetica, sintaxa, semantica, ortografia, retorica şi că participarea acestuia la comunicare este spontană, cadrul didactic va trebui să ţină seama de astfel de evidenţe şi să evite, cât se poate, menţinerea rigidă a compartimentării limbii. Aplicarea metodelor active, proiectarea în variante a activităţilor, realizarea evaluării continue, realizarea caracterului formativ al instruirii, determinarea condiţiilor şi formelor învăţării specifice şcolarului mic, asigurarea progresului şcolar, cercetarea pedagogică sunt aspecte concrete ale muncii învăţătorului, cu scopul formării unei eficiente comunicări orale și scrise a elevilor. 8 Necesitatea dezvoltării vocabularului copiilor din învăţământul primar A şti să citească logic, cursiv şi expresiv e una din atribuţiile esenţiale ale unui om trecut prin şcoală. Este o datorie cetăţenească de a dezvolta elevilor capacitatea de a se exprima cu uşurinţă, de a-i face apţi să mânuiască în mod direct acest instrument care este limba, pentru ca să asimileze şi să sesizeze în cel mai mare grad nuanţele şi posibilităţile exprimării. Gradul de folosire şi de stăpânire a limbii reprezintă o trăsătură definitorie a pregătirii cultural-ştiinţifice a personalităţii. Acţiunea de dezvoltare a exprimării corecte este o acţiune complexă, care se desfăşoară în sfera întregului proces de învăţământ. Bogăţia unei limbi constă în bogăţia şi varietatea vocabularului. Școlarii trebuie să cunoască importanţa limbajului pentru om şi faptul că acesta este exersabil, progresul fiind proporţional cu exerciţiul constant şi variabil pentru fixarea unor termeni şi structuri de enunţuri şi pentru întrebuinţarea lor activă în variate combinaţii. Studiului obiectului de învăţământ numit limbă îi revin sarcini concrete pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi de creaţie. Trebuie să se ţină seama că o persoană nu poate avea o exprimare adecvată, bogată şi corectă cu un vocabular sărac. Odată formată preocuparea pentru corectitudinea, bogăţia şi frumuseţea exprimării, lecţiile de limbă devin interesante, atractive şi eficiente. Carenţele de vocabular la copii au următoarele aspecte: ✓ vocabularul limitat cunoscut de către aceștia; ✓ decalajul mare între vocabularul pasiv şi cel activ; ✓ tendinţa de a folosi termeni fără a le pătrunde corect semnificaţia. Învăţarea corectă şi temeinică a cuvintelor şi dezvoltarea calitativă, funcţională a vocabularului şi implicit a limbajului se asigură prin parcurgerea unui drum metodic ce cuprinde următoarele secvenţe: întrebuinţarea cuvântului nou într-o comunicare, într-un context în care îşi precizează înţelesul propriu; desprinderea termenului nou din context şi explicarea lui mai ales prin seria sinonimică pe care o are şi prin antonimie; folosirea cuvântului de către profesor în mai multe contexte, tot cu sensul lui propriu; executarea unor exerciţii de utilizare a cuvântului în enunţuri noi, variate şi de înlocuire a termenului cu sinonime sau cu îmbinări de cuvinte care au sens foarte apropiat. 9 Interesează nu atât numai cuvintele noi învăţate ci, mai ales, numărul de cuvinte cu mare frecvenţă în vorbirea curentă pentru dezvoltarea limbajului şi sporirea calitativă a vocabularului. Deşi fiecare copil nu creează limba, ci o învaţă de la colectivitatea în care se formează, o poate utiliza, în anumite limite, într-o întrebuinţare care îi aparţine. Exerciţiile care cer elevilor să întrebuinţeze unele cuvinte-reper în cele mai multe combinaţii sporesc fluiditatea şi flexibilitatea limbajului, dezvoltă capacităţile lingvistice creatoare şi creativitatea. În limbă există un număr mare de cuvinte cu multiple posibilităţi de îmbinare. Școlarul îşi poate alege nu numai cuvintele, ci şi modul de combinare a lor. Capacităţile creatoare depind şi de zestrea genetică, dar ţin mai ales de rezultatul exerciţiului efectuat pentru a combina elementele cunoscute în structuri noi, obţinând produse încărcate cu noi valori funcţionale. Lectura are menirea de a îmbogăţi cunoaşterea şi experienţa de viaţă a şcolarului, contribuie la înnobilarea sufletească a acestuia, la formarea caracterului său. Elevul trebuie să găsească în lectură o motivaţie intelectuală, artistică şi afectivă, să descopere universul de gânduri şi sentimente al textului, lumea creată de autor, să adopte faţă de ea o poziţie critică, să stabilească o punte între modul lui de a gândi şi de a simţi şi cel oferit de textul literar. Next >