1 ANCA- ELENA MOTOCA Dimensiunea fantastică a operei lui Vasile Voiculescu 2 Cuprins 3 4 Schiţă biografică Vasile Voiculescu se naşte la 27 noiembrie, 1884 în comuna Pârscov, judeţul Buzău, ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Începe şcoala în satul Pleşcoi în anul 1890. Încheie cursul primar la Buzău. Urmează studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism citeşte pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin şi Spencer. Studiază opera lui Wundt, Höfding, Pierre Janet şi W. James, atras de psihopatologie şi de psihofizică. Începe Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 - 1903), apoi trece la Facultatea de Medicină, în 1903, şi îşi ia doctoratul în medicină în 1910 cu teza de doctorat : Rezecţia intestinului cu sutură termino-terminală în herniile ştrangulate. Se căsătoreşte cu Maria Mittescu, studentă şi ea la Medicină, cunoscută în satul său natal, Pârscov. I-a închinat poezii şi scrisori de dragoste. - 1912 Debutează în Convorbiri literare, cu poezia Dorul. 5 - 1916 Debut editorial cu volumul Poezii; din acelaşi an colaborează la Flacăra lui C. Banu, în urmă unei recomandări date de Al. Macedonski. - 1917 Până în acest an practică medicină în diferite circumscripţii săteşti: Ocolul (jud. Gorj), Bezdead şi Tătărani (jud. Damboviţa), Buftea, Budeşti (jud. Ilfov) - 1917-1918 în timpul Primului Război Mondial e medic militar la Bârlad, unde participă la serile literare ale lui Al. Vlahuţă. - 1918 Este numit medic de circumscripţie la Bucureşti. - 1919 Editează la Bârlad (împreună cu G. Tutoveanu, T. Pamfile şi M. Lungeanu), revista Florile dalbe. - 1919-1928 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în Lamura. - 1920 Este numit medic la Administraţia Domeniilor Coroanei. - 1921 Din acest an activează ca subdirector al Fundaţiei Culturale (director, din 1922). - 1922 De la înfiinţarea Cugetului românesc, al lui T. Arghezi şi I. Pillat, publică aici poeziile din vol. Poeme cu îngeri (1927). - 1922-1925 Publică articole de educaţie sanitară şi 6 asistenta medicală în Albina. - 1927-1928 Editează la Craiova cu T. Paunescu-Ulmu şi N. I. Herescu revistă Pleiadă. Colaborează la Cuget românesc, Viaţa literară, însemnări literare, Dacia, Kalende, Gândirea, Luceafărul, Revistă Fundaţiilor Regale, Viaţa Românească etc. - 1927-1936 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în România administrativă. - 1929-1930 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în Vatră. - 1930 Redactează emisiunea săptămânală „Ora satului" la Radio. - 1933 Debut în dramaturgie pe scena Teatrului Naţional, cu drama Fata Ursului. Începând cu acest an, referent literar la Radiodifuziune, apoi director al programului literar (până în 1945). - 1933-1938 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în Farul căminului. - 1934 în revista Azi publică piesa într-un act La pragul minunii. 7 - 1935 I se prezintă Umbră. - 1939 Premiul pentru literatura al Editurii Fundaţiilor Regale. - 1941 Premiul naţional de poezie. - 1944 Participă la întâlnirile literare ale grupului Rugul aprins, de la mănăstirea Antim (stareţ era arhimandritul Vasile Vasilachi). Reuniunile aveau loc în salonul stareţiei sau în biblioteca mănăstirii, în prezenţa a numeroşi scriitori, oameni de cultură şi monahi: Ion Marin Sadoveanu, Anton Dimitriu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor, Dumitru Stăniloaie, arhimandritul Haralambie Vasilachi, părinţii Felix Dubneac, Andrei Scrima, Sofian Boghiu s.a. Se intenţiona scoaterea unei reviste de spiritualitate românească şi tipărirea unei col. de trăire creştină, alături de acţiuni umanitare şi de încurajare a artelor , prin acordarea de premii. - 1948 Gruparea este interzisă, călugării surghiuniţi la alte mânăstiri, iar ceilalţi judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. - 1958 Voiculescu este arestat în august şi eliberat abia la 2 mai 1962, cu mai puţin de un an înainte de moarte. 8 - 1963 La 26 aprilie Vasile Voiculescu moare, la Bucureşti, la vârsta de 79 de ani. Postum, apar Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Voiculescu, (1964), două vol. de Povestiri (1966) şi romanul inedit Zahei orbul (1970). Vasile Voiculescu- poetul, dramaturgul şi prozatorul Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influenţa benefică a poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiţionalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinaţia spre teluric şi elementar, sentimentul religios, sunt semnificate prin simboluri şi alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieţii pulsând în vegetaţia din jur, sufletul devine spaţiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Naşterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezenţe angelice, întreg 9 universul poetic e cuprins de această hierofanie. După o prima fază de tradiţionalism, poezia lui Voiculescu evoluează spre decorativ şi o discretă caligrafie a sentimentelor. În proză, aceeaşi dispoziţie lirică este uneori un devastator exerciţiu spiritual, alteori o transcendere a anecdoticului prin mit şi ficţiune pură. Devine medic şi doctor în medicină la Bucureşti, ţine la radio o serie de conferinţe faimoase de medicină pentru ţărani, dar pasiunea pentru scris se amplifică, scriind şi povestiri fantastice. În proză îi apar postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, amândouă volume de povestiri; romanul Zahei orbul şi Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viaţa literară, iar din dramaturgie putem cita piesele: Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală, Pribeaga. În 1941 este distins cu Premiul Naţional de poezie. Maturitatea şi bătrâneţea A făcut 4 ani de detenţie în închisorile comuniste (1958 - 1962). A fost condamnat dintr-o eroare judiciară. Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit Next >