UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CRESTEREA INDICILOR DE INDEMANARE PRIN JOCURI MOTRICE IN CICLUL GIMNAZIAL Coordonator științific, Prof. univ. dr.hab. Mereuta Claudiu Candidat, Spirea Samuel Catalin GALAŢI 2025 Cuprins CAPITOLUL I ............................................................................ ........................................... 4 INTRODUCERE ........................................................................ ............................................ 4 1.1. Importanța și gradul de actualitate al temei ............................. .......................................... 4 1.2. Motivarea alegerii temei. ....................................................... ............................................ 6 1.3. Ipoteza, obiectivele și sarcinile cercetării ......................................................................... ... 9 CAPITOLUL II ....................................................................... ............................................ 10 FUNDAMENTAREA TEORETICO – ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI ...... ............................................. 10 2.1. Jocurile de miscare ......................................................... .................................................. 10 2.2. Jocul – activitate de manifestare şi dezvoltare a personalităţii şi experienţei copilului ....... 2 1 2.3. Caracteristicile generale ale lecției de educație fizică în ciclul gimnazial ............................. 2 3 2.4. Aspecte teoretice privind deprinderile motrice de bază în învățământul gimnazial ............ 2 5 2.5. Aspecte privind dezvoltarea indemanarii în învăţământul gimnazial .................................. 2 7 2.6. Funcţiile jocurilor de mişcare ............................................................................................. 31 2.6.1. Funcţia motrica ............................................................................................................... 31 2.6.2 Funcţia educativa ...................................................................................................................... 31 2.6.3. Funcţia cognitivă ...................................................................................................................... 31 2.6.4. Funcţia sociala .......................................................................................................................... 32 2.6.5. Funcţia recreativa si afectiva .................................................................................................... 32 2.6.6. Funcţia de evaluare si autoreglare ............................................................................................ 3 3 2.6.7. Functia compensatorie si terapeutica...........................................................................................33 2.7. Relatia dintre educatia fizica si celelalte laturi ale educatiei ............................................... 34 2.8. Particularităţile morfofuncţionale, psihologice si motrice ale elevilor din ciclul gimnazial .. 3 6 CAPITOLUL III ................................................................................................................... 39 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII .................................................................. 39 3.2. Etapele experimentului ...................................................................................................... 4 0 3.2. Metode și tehnici de cercetare ........................................................................................... 4 1 3.2.1. Sistemul de probe utilizat ............................................................................................... 4 4 3.2.2. Indicatori statistici folosiți ............................................................................................... 4 7 3.3. Sistemele de acționare utilizate ......................................................................................... 49 3.3.1. Jocuri de mişcare pentru dezvoltarea indemanarii .......................... ..........................................49 CAPITOLUL IV .................................................................................................................... 6 4 REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR ............................................................ 6 4 4.1. Rezultatele înregistrate în cadrul cercetării ............................................................................ 6 4 24.2. Analiza statistică între testările inițiale și finale ale grupelor de fete .........................................64 4.3. Analiza statistică între testările inițiale și finale ale grupelor de băieți ................................... 7 0 4.4. Reprezentarea grafică a rezultatelor cercetării....................................................................... 7 7 CAPITOLUL V ..................................................................................................................... 9 0 CONCLUZII, RECOMANDĂRI ȘI LIMITĂRI ............................................................................ 9 0 5.1. Limitările cercetării privesc .................................................................................................... 9 1 ANEXE...........................................................................................................................................9 2 BІ BLІ Ο GRА FІ Е ................................................................................................................. 96 31.1 IMPORTANŢA ŞI ACTUALITATEA TEMEI Omul tinde spre perfecţionarea sa fizică, intelectuală şi morală în scopul tranformării sale din individualitate în personalitate. Omul modern este permanent preocupat de starea sănătăţii sale, de capacitatea de muncă, şi în acest context înţelege din ce în ce mai mult necesitatea formării deprinderilor motrice şi a calităţilor fizice atât de utile la locul de muncă cât şi în viaţa cotidiană. Toate acestea se pot însuşi, învăţa, consolida şi perfecţiona şi prin practicarea lor nemijlocită sub formă de jocuri, ştafete, parcursuri aplicative sub formă de întrecere. Preocuparea continuă de a organiza mişcarea pentru fiecare individ în scopul dezvoltării generale angajează în egală măsură familia, şcoala, instituţiile specializate ale statului. Educaţia fizică şcolară dezvoltă armonios tot organismul, coordonează funcţiile musculare asigură randamentul lor economic şi acordă un loc important elementului estetic, punând preţ pe frumuseţea mişcărilor pentru a atinge desăvârşirea corporală. În lecţia de educaţie fizică, jocurile de mişcare, ştafetele şi parcursurile aplicative sunt mişcări concepute special care realizează o prelucrare sistematică a întregului organism, prin angrenarea în lucru global sau analitic a majorităţii grupelor musculare şi articulaţiilor, în vederea asigurării dezvoltării armonioase a organismului şi pregătirii lor pentru efort. Se poate obţine şi o poziţie corectă a corpului şi sunt corelate unele deficienţe şi deviaţii. De altfel unul dintre cele mai importante obiective ale educaţiei fizice se referă la corectarea atitudinilor fizice deficiente şi prevenirea instalării deficienţelor fizice. Toate acestea pot fi realizate cu o anumită eficienţă, cât şi cu un grad ridicat de plăcere, în ceea ce priveşte execuţia lor, sub formă de întrecere, deoarece ele vizează dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi formarea deprinderilor motrice fundamentale, reprezentând de asemenea unul dintre cele mai accesibile mijloace de instruire. 4Prin practicarea lor in lecţia de educaţie fizică pentru însuşirea programei şcolare la ciclul gimnazial se crează o atmosferă destinsă, o stare de competitivitate, beneficiind şi de formarea anumitor valenţe formative, şi nu în ultimul rând reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace de însuşire a conţinuturilor specifice educaţiei fizice şi sportului. Jocurile de mişcare, ştafetele şi parcursurile aplicative, practicate încă din frageda copilărie lărgesc simţitor bagajul motric al copiilor, contribuind la însuşirea şi consolidarea unor deprinderi motrice variate. Important şi de actualitate este şi faptul că jocurile de mişcare, ştafetele şi parcursurile aplicative, ca mijloace ale educaţiei fizice sunt folosite nu numai în cadrul procesului instructiv-educativ, cât şi în activităţile independente, realizate individual sau în grup, desfăşurate în timpul liber al subiecţilor şi în absenţa fizică a conducătorului procesului de învăţământ. Dar acestea se pot realiza numai dacă bazele au fost puse în cadrul lecţiilor de educaţie fizică. De asemenea prin practicarea lor în timpul orelor sub formă de întrecere, se urmăreşte şi dezvoltarea spiritului de fair-play, de colaborare, de întrajutorare reciprocă, de respect faţă de competiţie, coordonării spaţiale precum şi a proceselor cognitive şi afective şi nu în ultimul rând de a şti cum să te comporţi când eşti învingător sau când eşti învins. Cu alte cuvinte, se urmăreşte şi dezvoltarea valenţelor instructiv-educative şi a personalităţii, aspecte foarte importante în dezvoltarea ontogenetică a individului. Programele şcolare, pe lângă obiectivele şi cerinţele generale, prezintă şi o serie de jocuri, ştafete şi parcursuri aplicative, care parcurse şi însuşite în mod eficient,sub formă de întrecere ne ajută intr-o oarecare măsură să realizăm obiectivele propuse, şi de asemenea ne dau o gamă largă de mijloace sau modalităţi de realizare a unor teme din lecţie pentru însuşirea programei de educaţie fizică. Aceste structuri dau orientare metodică generală, indicând direcţiile de acţionare, fără a reuşi însă să rezolve integral însuşirea, repetarea şi consolidarea, perfecţionarea calităţilor şi a deprinderilor motrice. Rămâne ca profesorul să standardizeze şi optimizeze multiplele 5jocuri, ştafetele şi parcursurile în scopul realizării corespunzătoare a însuşirii programei de educaţie fizică şi a realizării obiectivelor propuse . Pe orbita acestor preocupări se înscrie şi lucrarea de faţă, prin care se încearcă jalonarea principalelor probleme de conţinut şi metodică ale jocurilor de mişcare, ştafetelor şi parcursurilor aplicative, realizate sub formă de întrecere pentru însuşirea programei de educaţie fizică la ciclul gimnazial. Prin utilizarea acestora în toate verigile lecţiei, mai puţin în ultima verigă ’’Aprecieri şi recomandări” se iveşte posibilitatea efectivă a scoaterii lecţiei din tiparele strâmte ale unei didactici tradiţionale. Totodată trebuie evidenţiată şi unitatea dintre deprinderile motrice ce se dezvoltă prin întrecerile sub formă de jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri şi calităţile biomotrice, corelaţie ce trebuie privită ca o legătură dialectică, interdependentă dintre acestea fiind asemănătoare cu cea dintre conţinut şi formă. În această interdependenţă conţinutul îl constituie calităţile biomotrice, iar forma constituie deprinderile de mişcare. De aici se desprinde ideea că o anumită calitate nu se poate evidenţia decât prin intermediul unor deprinderi motrice. În procesul instructiv-educativ, se impune o preocupare specială pentru dezvoltarea şi perfecţionarea calităţilor motrice şi a însuşirii şi formării deprinderilor motrice, prin întreceri realizate sub formă de jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative, ceea ce poate constitui un deziderat al modernizării procesului didactic. 1.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI Jocurile de mişcare, ştafetele şi parcursurile, practicate sub formă de întrecere, vizează formarea deprinderilor motrice fundamentale, ce stau la baza motricitatii generale. Pentru copil jocul reprezintă iniţial un mijloc de cunoaştere a lumii înconjurătoare, o sursă de noutate, urmând ca odată cu înaintarea în vârstă comportamentul ludic al acestuia să se modifice, să capete complexitate. Pentru adult, jocul nu mai reprezintă un mijloc formativ, 6ci o modalitate de a-şi petrece timpul liber; dar baza jocului a fost pusă încă din fragedă copilărie. Jocurile de mişcare sunt îndrăgite de copii încă de la cele mai fragede vârste, fiind deasemenea activităţi ludice, deoarece încă de la vârsta de trei ani jocul este legat de obiecte. După această vârstă copii au idoli pe care ii imită. La vârsta de 11-12 ani copilul arată aceeaşi nevoie de mişcare, rezolvată tot prin joc. Spre vârsta de 14 ani au preocupări spre jocurile intelectuale, de perspicacitate, dar şi pentru jocurile cu caracter sportiv. Aceste jocuri continuă să fie abordate de adolescenţi până îşi fac apariţia jocurile de relaxare şi destindere, în jurul vârstei de 18 ani. Am abordat această temă şi datorită faptului că jocurile de mişcare în cadrul lecţiei de educaţie fizică se pot folosi in majoritatea verigilor. Consider că folosirea lui ca mijloc de instruire şi ca metodă trebuie să-şi păstreze aceeaşi caracteristică de joc şi nu de un mijloc didactic oarecare. De asemenea aplicarea lor în cadrul lecţiilor de educaţie fizică pentru însuşirea programei şcolare dau o mai mare atractivitate acesteia, dându-i totodată şi un caracter de întrecere. Valenţele instuctiv-educative ale acestora justifică opţiunea profesorului de a le folosi ca mijloace de instruire. Eficienţa activităţii se apreciază în primul rând prin progresele pe care le realizează elevii în însuşirea cunoştinţelor, în formarea deprinderilor şi priceperilor şi în dezvoltarea calităţilor motrice. Obiectivizarea procesului de instruire se referă la stabilirea unor modalităţi concrete de apreciere cantitativă şi calitativă a progreselor pe baza cărora se poate evalua şi valoarea metodelor, procedeelor şi mijloacelor folosite. Utilizarea jocurilor, ştafetelor şi parcursurilor aplicative, sub formă de întrecere, în lecţie, poate oferii şansa dezvoltării calităţilor motrice, ceea ce reprezintă un domeniu care oferă posibilităţi largi şi concrete de apreciere obiectivă a progreselor realizate de elevi. Utilizarea pragmatică a jocurilor de mişcare, ştafetelor şi parcursurilor aplicative sub formă de întrecere, duce la conştientizarea mai bună a cea ce reuşesc să ofere diferitele metode de instruire încercate în alte ţări până acum. în condiţiile actuale, pentru a dispune de acea flexibilitate necesară abordări în mod creator a problemelor didactice, am simţit nevoia 7tratării unui cadru teoretic nou, complex şi integrativ asupra procesului didactic, în scopul creşterii eficienţei lecţiei de educaţie fizică. Prin practicarea în lecţia de educaţie fizică a jocurilor de mişcare, ştafetelor şi parcursurilor aplicative sub formă de întrecere, se încearcă dezvoltarea şi perfecţionarea calităţilor biomotrice, ceea ce ar putea constitui un deziderat al modernizării procesului instructiv-educativ. În încercarea de a parcurge şi însuşi programa de educaţie fizică la ciclul gimnazial prin folosirea întrecerii sub formă de jocuri, ştafete şi parcursuri aplicative, ies în evidenţă o serie de valenţe instructiv-educative pe deplin valorificate în procesul de învăţământ din educaţie fizică. Utilizarea acestora rezolvă obiective legate de dezvoltarea fizică, motrică, intelectuală, afectivă şi socială a copilului. Aceste valenţe pot fi sintetizate în două mari categorii şi anume: dezvoltarea capacităţii motrice şi dezvoltarea personalităţii. Având în vedere caracteristicile întrecerii şi anume crearea spiritului de fair-play, de echipă, de întrajutorare reciprocă, de respect, stimulator, de respectare a regulamentului de concurs, în studiul de faţă, un accent deosebit se va pune pe conţinutul şi eficienţa întrecerii sub formă de jocuri, ştafete şi parcursuri aplicative, în lecţiile de educaţie fizică în aşa fel încât să se poată însuşi mai uşor programa de educaţie fizică la ciclul gimnazial. Prin notă definitorie întrecerea reprezintă o activitate stimulatoare, emulativă, competitivă, cu un grad ridicat de solicitare a tuturor funcţiilor organismului; însă realizarea sub formă de jocuri, ştafete şi parcursuri aplicative, devine cu atât mai interesantă, cu atât mai complexă şi lărgeşte simţitor bagajul motric ce trebuie realizat şi deasemenea ne da posibilitatea de a ne valorifica o serie de deprinderi şi priceperi motrice însuşite. Întrecerea deţine un rol important în formarea personalităţii copilului, oferindu-i posibilitatea definirii continue a trăsăturilor sale cognitive, afective, moral-volitive. Cea mai importantă este satisfacţia pe care jucătorii o obţin prin întreceri sub formă de jocuri, ştafete şi parcursuri aplicative. 8Alegerea acestei teme, constituie pentru mine o provocare, în a demonstra că prin intermediul jocurilor, ştafetelor şi parcursurilor aplicative, realizate sub formă de întrecere, lecţiile de educaţie fizică devin mai eficiente, mai atractive, motiv destul de întemeiat pentru alegerea acestei teme. 1.3 IPOTEZA CERCETARII Se presupune că introducerea sistematică a unor exerciții/jocuri motrice specifice, structurate și adaptate nivelului de vârstă al elevilor, contribuie semnificativ la dezvoltarea calității motrice a îndemânării la elevii din ciclul gimnazial (sau din alt ciclu, după caz). Obiectivele cercetării Analiza nivelului inițial al îndemânării motrice la grupa/lotul de elevi studiat. Elaborarea și aplicarea unui program de exerciții/jocuri motrice specifice care vizează dezvoltarea îndemânării. Evaluarea progresului realizat de elevi în urma aplicării programului experimental. Formularea unor concluzii și recomandări privind utilizarea jocurilor motrice în dezvoltarea îndemânării la elevi. Sarcinile cercetării Studierea literaturii de specialitate privind calitățile motrice, în special îndemânarea. Alegerea și descrierea metodelor, mijloacelor și probelor pentru evaluarea îndemânării. Aplicarea testărilor inițiale pentru stabilirea nivelului de plecare. Proiectarea și implementarea unui program didactic (jocuri/exerciții motrice) adaptat obiectivului cercetării. Aplicarea testărilor finale pentru a măsura progresul înregistrat. Analiza și interpretarea datelor obținute, prin metode statistice adecvate. 9Next >