1 CANDREA ANTONETA ABORDAREA TEHNICILOR DE LUCRU SPECIFICE ACTIVITĂȚILOR DISCIPLINEI ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR 2 CUPRINS INTRODUCERE…………………………………………………………………………..... 4 CAPITOLUL I. ABORDAREA EDUCAȚIEI ESTETICE PRIN ACTIVITĂȚILE ARTISTICO-PLASTICE SPECIFICE DISCIPLINEI ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR I.1. Educația estetică și educația artistică…………………………………………………….. 7 I.2. Eucația prin artă și pentru artă. Obiectivele educației estetice…………………………. 10 I.3. Activitatea artistico-plastică în învățământul primar………………………………...…. 15 CAPITOLUL II. ROLUL ACTIVITĂȚILOR ARTISTICO-PLASTICE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR II.1. Valoarea formativă a desenului, picturii, modelajului și colajului……………………. . 18 II.2. Dezvoltarea imaginației creatoare a copiilor în cadrul activităților artistico-plastice….. 21 CAPITOLUL III. ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC. TEHNICI ȘI PROCEDEE FOLOSITE ÎN ACTIVITĂŢILE ARTISTICO-PLASTICE III.1. Expresivitatea elementelor de limbaj plastic: punctul, linia, forma, dimensiunea, cromatica……………………………………………………………………………………. 28 III.2. Evoluția desenului din perspectiva dezvoltării fizice și psihce a elevilor din ciclul primar ……………. ………………………………………………………………………………… 33 CAPITOLUL IV. DEMERSURI METODOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA EXPRESIVITĂȚII ȘI CREATIVITĂȚII ELEVILOR DIN CLASA PREGĂTITOARE PRIN ACTIVITĂȚILE DISCIPLINEI ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE IV.1. Studiu investigativ: Modalități eficiente de dezvoltare a expresivității și creativității prin activitățile artistic-plastice IV.1.1. Scop și obiective…………………………………………………………………….. 37 IV.1.2. Ipoteze. Variabile……………………………………………………………………. 40 IV.1.3. Lotul de cercetare ………………………………………………………………….... 41 IV.1.4. Metodologia de cercetare. Rezultate. Interpretare ………………………………….. 41 IV.1.5. Concluzii…………………………………………………………………………….. 56 3 CAPITOLUL V. RECOMANDĂRI METODICE PENTRU REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR ARTISTICO-PLASTICE DESFĂȘURATE ÎN CADRUL DISCIPLINEI ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR……………………………………………………………………………………. 58 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………. ……………. 63 4 INTRODUCERE Arta reprezintă o formă de cunoaştere imediată, intuitivă, eficientă şi facilă, în special la vârstele mici. Educaţia estetică poate fi definită ca fiind activitatea de formare și dezvoltare umană cu ajutorul frumosului din artă, din societate, din mediul ambiant şi urmăreşte pregătirea sa sistematică, având ca scop perceperea, însuşirea, evaluarea, utilizarea, crearea de valori estetice în concordanță cu idealul estetic. Educaţia artistică este o latură importantă a educaţiei estetice, factorul său principal care se realizează prin cunoaşterea frumosului, prin mijlocirea diverselor arte, cum ar fi: literatura, muzica, desenul, pictura. Educaţia artistico-plastică din învățământul primar cuprinde activităţi de desen, pictură, modelaj și colaj care sunt preferate de subiecți dacă sunt îndrumaţi, ajutaţi și încurajaţi, fie că activitatea respectivă se desfăşoară individual, colectiv sau în grupuri. De-a lungul experienţei didactice acumulate, am remarcat că jocul culorilor reprezintă o modalitate eficientă care-i dă posibilitatea elevului din învățământul primar să exprime liber simțămintele, ceea ce vede, îl apropie de sensurile lumii colorate, dorite, afective, îmbogățindu-și imaginaţia. Pe parcursul carierei didactice, am sesizat că, atunci când colorează, pictează, când utilizează hârtia, plastilina, copilului i se formează răbdarea, perspicacitatea, gustul estetic, anumite caracteristici care îi vor completa personalitatea şi, chiar dacă nu va ajunge artist, va avea viaţa sufletească bogată, poate fi mai sensibil și mai fericit. Prin prezenta lucrare, mi-am propus să analizez modalităţi de stimulare a creativităţii şi expresivității subiecților, prin intermediul activităţilor artistico-plastice ale disciplinei arte vizuale și abilități practice. De asemenea, cercetarea se bazează pe activitatea artistico-plastică desfășurată la clasa pregătitoare a învățământului primar, tratând conceptul de educaţie estetică, aplicat prin metode, procedee și tehnici plastice utile în activitatea didactică. Pornind de la aceste deziderate, am tratat tema Abordarea tehnicilor de lucru specifice activităților disciplinei arte vizuale și abilități practice în învățământul primar. Lucrarea este 5 structurată în două părţi: una teoretică, în care sunt prezentate clasificări teoretice şi o serie de definiţii şi caracteristici ale unor concepte raportate la activitățile artistico-plastice desfășurate la nivelul învățământului primar şi a doua parte, cea practică, având caracter metodologic, în care sunt ilustrate modalităţi specifice referitoare la cunoaşterea materialelor utilizate în cadrul activităţilor plastice şi a principalelor elemente de limbaj plastic, obiectivul principal fiind stimularea creativităţii și a gustului estetic al copiilor. Capitolul I, cu titlul Abordarea educației estetice prin activitățile artistico-plastice specifice disciplinei arte vizuale și abilități practice în învățământului primar, detaliază aspecte referitoare la particularităţile legate de educația estetică și educația artistică, educația prin artă și pentru artă, cuprinzând și obiectivele educației estetice. Totodată, s-a pus accentul pe rolul activității artistico-plastice în învățământul primar care reprezintă o componentă a educației estetice, foarte importantă fiind valoarea formativă a desenului, picturii, modelajului și colajului care dezvoltă imaginația creatoare a copiilor în cadrul acestor activități. Capitolul al II-lea, Rolul activităților artistico-plastice în dezvoltarea personalității elevilor din învățământul primar prezintă noțiuni care pun accent pe valoarea formativă a desenului, picturii, modelajului și colajului și dezvoltarea imaginației creatoare a elevilor în cadrul activităților artistico-plastice desfășurate în învățământul primar, prin utilizarea elementelor de limbaj plastic: punctul, linia, forma, dimensiunea, cromatica, prin metodele și procedeele utilizate în activitățile de desen, pictură, modelaj și colaj care pot fi îmbinate cu tehnicile plastice de lucru specifice. Capitolul al III-lea, Elemente de limbaj plastic. Tehnici și procedee folosite în activitățile artistico-plastice, aduce explicații legate de expresivitatea elementelor de limbaj plastic: punctul, linia, forma, dimensiunea, cromatica, evoluția desenului din perspectiva dezvoltării psihofizice a școlarilor, dar și metodele și procedee utilizate în activitățile de desen, pictură, modelaj și colaj care pot fi îmbinate cu tehnicile plastice de lucru. Capitolul al IV-lea, numit Demersuri metodologice pentru dezvoltarea expresivității și creativității elevilor din clasa pregătitoare prin activitățile disciplinei arte vizuale și abilități practice, presupune un studiu investigativ care vizează identificarea modalităților eficiente de dezvoltare a expresivității și creativității școlarilor din clasa pregătitoare, prin astfel de activități făcându-se referire la aspectele metodologice și valenţele cognitive, metodele tradiţionale şi moderne utilizate în predarea noţiunilor disciplinei arte vizuale și abilități practice, modalităţile de evaluare, o atenţie deosebită acordând-o tehnicilor şi metodelor activ- participative specifice, în scopul cultivării expresivităţii și creativității în lucrările plastice realizate de aceștia. 6 Capitolul al V-lea, Recomandări metodice pentru realizarea activităților artistico- plastice desfășurate în cadrul disciplinei arte vizuale și abilități plastice în învățământul primar, reprezintă finalul lucrării. Concluziile, sugestiile și propunerile vizează importanța unei continue perfecţionări a demersului didactic, utilizarea unor strategii adecvate disciplinei arte vizuale și abilități practice, constituind o călăuză în conceperea scenariului didactic pentru însuşirea noţiunilor limbajului plastic, dar şi un real instrument de cultivare a expresivităţii și creativității în lucrările plastice realizate. 7 CAPITOLUL I ABORDAREA EDUCAȚIEI ESTETICE PRIN ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE ÎN CADRUL DISCIPLINEI ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR I.1. Educația estetică și educația artistică Printre laturile variate ale educaţiei, un rol esențial îl are educaţia estetică. Noțiunea de estetic provine din grecescul sinthetis (a simţi), prin urmare educaţia estetică se referă la dezvoltarea sensibilităţii. Din punct de vedere teoretic, acest concept a fost introdus pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, referindu-se la ştiinţa despre frumos. Miezul educaţiei estetice îl presupune, pe de o parte educarea simţului pentru frumos, iar pe de altă parte îndrumarea copiilor spre creaţie artistică şi pregătirea în vederea înţelegerii reale, plastice a vieţii, prin prisma artei. Ei trebuie orientați de la vârstă fragedă să observe tot ce este frumos în lumea înconjurătoare. Fiecare om simte nevoia de frumos, doreşte să observe privelişti minunate, să îl fascineze măreţia naturii, să asculte muzică, să participe la jocuri şi dansuri, să savureze poveşti şi basme. Obiectele şi formele estetice din mediu, din artă şi din viaţa socială au reprezentat întotdeauna pentru om o sursă de bucurii înalte. Sfera educaţiei estetice nu se limitează doar la valorificarea potenţialului educativ al operelor de artă, ci apelează şi la esteticul din natură, precum şi la manifestările acestuia în plan social. Cele mai profunde şi mai complexe impresii artistice le produce arta prin literatură, coregrafie, muzică, arte plastice, educaţia artistică reprezentând partea centrală a educaţiei estetice. Domeniul educaţiei estetice este mult mai larg și se referă la toate cele trei categorii de valori estetice: ale naturii, ale societăţii, ale artei. Educaţia artistică lucrează numai cu valorile artei și presupune un registru metodic potrivit fiecărui gen de artă, iar forţa de pătrundere asupra personalităţii umane este profundă. Educaţia estetică nu se realizează la modul general, în orice moment când avem de-a face cu o operă de artă şi cu un subiect real care percepe acea operă. 8 Creaţia artistică se referă la existenţa unui autor (artistul), a unui mod de realizare (procesul de creaţie), a unui produs (creaţia, opera) şi a percepţiei estetice (receptarea artistică). Evoluția simțului estetic până la realism și naturalism arată că niciun obiect nu este exceptat din sfera frumosului, a esteticului, rezultă că esteticul nu are nicio limitare impusă de felul materialului (Florian, 1992, p. 154, apud Momanu, 2002, p. 96). Indicatorii analizei situaţionale în cazul fenomenului de receptare a artei sunt următorii: Subiectul receptor, polul care corespunde variabilei beneficiarului activităţii formative, instruitului, discipolului, celui căruia i se adresează opera de artă. Acesta este, în același timp, subiect care intervine activ, interpretează, dar şi obiect al influenţelor operei pe care o receptează. Creatorul operei, scriitorul, poetul, arhitectul, muzicianul etc. este obiect al influenţelor mediului cultural în care se dezvoltă, al contextului social în care viețuiește, al propriei alcătuiri psihologice, toate acestea influenţând stilul creaţiei. Finalitatea actului de receptare a artei este cea care uneşte funcțional adâncimile personalităţii şi creaţia de cultură. Nu există simboluri artistice autentice care să nu-şi găsească rădăcinile în arhaismul personalităţii noastre. Formele, tehnicile, metodele, stilurile, activităţile de interpretare a operei, strategiile didactice combinate pe parcursul situaţiilor de predare-învăţare depind de planificarea activităţilor formative şi controlul acestora, ca activitate în sine. Modalităţi de restaurare semantică. Prima noastră problemă când suntem în faţa operei de artă este grija pentru obiect care se prezintă ca un efort de a descrie acel obiect. Intenţia autorului şi intenţia operei. Arta se adresează tuturor pentru că suntem oameni, ea prezentându-ne o anumită latură a omenescului. Modalităţi de instaurare semantică. Variabila lasă loc contribuţiilor personale ale receptorului, preferinţelor sale tematice şi stilistice, este cea a relaţiei dintre artă şi lume. Educaţia estetică vizează pregătirea copilului prin actul de valorizare-receptare- asimilare și crearea de valori estetice. Acest lucru se realizează prin cele două sarcini esențiale: educarea atitudinii estetice și dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei. Referitor la educarea atitudinii estetice, mijlocul prin care se realizează obiectivele fundamentale ale educaţiei estetice este arta. Forme ale artei ca literatura, muzica, arta 9 decorativă şi plastică, modelajul, dansul, teatrul de păpuşi, dramatizări se regăsesc pe tot parcursul ciclului primar. Atitudinea estetică se exprimă printr-un ansamblu de reacţii psihologice ale omului faţă de valorile estetice şi se bazează pe satisfacerea unor plăceri, aspiraţii, curiozităţi subiective. Mobilul cheie este cel al satisfacerii unor necesități spirituale, al unor aspiraţii şi nevoi umane, la baza atitudinii estetice se află un interes specific: interesul estetic. Dezvoltarea atitudinii estetice se formează încă din grădiniță. Atitudinea estetică este un proces care se desfășoară pe o perioadă îndelungată care se definitivează la maturitate, dar este important a se cultiva din primii ani de studiu, prin componentele sale: ✓ Gustul estetic – capacitatea de a reacţiona imediat printr-un sentiment de satisfacţie sau insatisfacţie referitor la obiectele şi procesele realității lumii înconjurătoare, de actele şi/ori realizările omenești sau de operele plastice, privite ca obiecte ale însuşirii estetice a realităţii de către individ. ✓ Judecata estetică – este definită ca fiind capacitatea de a aprecia valori estetice pe baza unor criterii de evaluare; judecata răspunde la întrebarea de ce îmi place sau mă emoționează o valoare estetică. ✓ Idealul estetic ‒ este format dintr-un ansamblu de teze, principii şi norme teoretice care imprimă o directivă atitudinii estetice umane aparţinând unei epoci, naţiuni sau categorii sociale; se realizează prin conştientizarea la nivel social cu privire la ceea ce este specific şi dominant în multitudinea gusturilor estetice şi se exprimă prin principiile estetice. ✓ Sentimentele şi convingerile estetice – reprezintă rezultatul unor trăiri profunde pe termen lung despre frumosul din natură, societate, artă, idei care au devenit mobiluri interne, îndrumând, călăuzind preocuparea umană în vederea asimilării frumosului în viaţă, în relaţiile sale cu lumea şi cu ceilalţi indivizi. În ce privește dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei, orice aptitudine se dezvoltă prin exercițiu. Educaţia estetică are ca scop, pe de o parte, depistarea intereselor, înclinaţiilor şi aptitudinilor artistice, dar și asigurarea condiţiilor şi mijloacelor necesare pentru dezvoltarea acestora. Indiferent de aptitudinile artistice – muzicale, literare, coregrafice, plastice etc. – în general, majoritatea copiilor, sunt apți să asculte muzică, să deseneze, să recite sau să danseze. Nu toţi pot desfăşura activităţi în acelaşi grad, între ei existând deosebiri calitative clare. Cunoaşterea deosebirilor este indispensabilă pentru desfăşurarea educaţiei estetice la nivelul școlar, dar, mai ales, la nivelul primar. Next >